Despre apa

APA- MARELE  MISTER   AL  VIEŢII

 

Dr. Virginia Ciocan

Despre apă s-a scris mult şi se va mai scrie încă,  pentru că apa este un miracol al naturii, cu taine greu descoperite, unele încă bine păstrate, cu toată strădania specialiştilor chimişti, fizicieni, biochimişti, medici şi farmacişti din toate timpurile şi de pe toate meridianele lumii.

Povestea despre apa vie şi apa moartă este sigur mai mult decât o fantezie şi poate că cineva, când adevărul era prea complicat şi n-ar fi fost înţeles  atunci, a preferat să ţeasă o minunată poveste care fascinează şi în zilele noastre.

Din unirea enigmatică a oxigenului cu hidrogenul rezultă o substanţă miraculoasă, apa-H2O,  care primeşte energie şi informaţie din univers sau de la Dumnezeu şi o transmite organismului uman.

Apa este forţa care creează viaţă, este mama vieţii şi în acelaşi timp suportul vieţii. Apa este puntea dintre CER şi PĂMÂNT, la fel cum este şi omul. Nu întâmplător omul are 70 % apă la fel cum planeta Pământ are 70 % din suprafaţă acoperită de apă! Apa trebuie curăţată şi respectată şi la fel ca şi omul, vrea să fie liberă ! Apa este vie şi nu trebuie să uităm, în nici un moment al vieţii noastre,  că-i datorăm recunoştinţă şi iubire !

Este singura substanţă de pe Pământ ce are patru faze, solidă, lichidă, gazoasă şi cristal lichid. Apa este cel mai bun solvent, este materialul de bază al celululor vii, în ea plutind nucleul, mitocondriile, enzimele ş.a. Matricea intercelulară este în mare măsură compusă din apă, iar fluidele corpului, sângele şi limfa au în compoziţie tot apă, cu alte cuvinte apa este cea mai mare comoară a umanităţii, fără de care nu ar exista viaţă pe Terra.  

Apa este compusă din oxigen, element din grupa a şasea a tabelului lui Mendeleev şi hidrogen, cel  mai mic element chimic. Molecula de apă are formă de V, la atomul central de oxigen fiind conectate 2 legături de hidrogen şi două perechi de electroni.

Pentru că forţele din interiorul moleculei de apă nu sunt echilibrate, molecula de apă se comportă ca o baterie cu poli pozitiv şi negativ, sau ca un magnet cu polii nord şi sud. O astfel de geometrie asimetrică a moleculelor de apă, face ca apa să aibă proprietatea unică de a fi cel mai bun solvent de pe pământ.

Polarizarea puternică a moleculelor de apă , face ca polul pozitiv al unei molecule să fie atras de polul negativ al altei molecule, acestea fiind legături fizice care se numesc punţi de hidrogen şi care sunt legături nu prea puternice, care imprimă apei calităţi  ce încalcă legile fizicii.

Dar, tocmai aceste anomalii ale apei fac posibilă viaţa pe planeta noastră. Astfel, apa ar trebui să fie lichidă, conform legilor fizicii,  la temperatura de minus 120 grade Celsius, însă în realitate, la această temperatură apa este sub formă de gheaţă. Apa îngheţată ar trebui să se scufunde în mediul lichid, dar ea se ridică şi rămâne la suprafaţă. Sau, apa, conform legilor fizicii ar trebui să fiarbă la temperatură de minus 75 grade Celsius, însă ea fierbe la plus 100 grade Celsius.

În procesul de îngheţ al apei se formează o structură  tetraedrică cu ajutorul legăturilor de hidrogen, apărând goluri şi cavităţi, ce fac ca densitatea gheţii să fie mai mică decât a apei, din care cauză gheaţa pluteşte deasupra apei.

În ultimii 20 de ani s-a  descoperit că apa poate exista şi într-o a patra stare numită de cristal lichid, aceasta fiind forma structurală ce caracterizează mările şi oceanele şi fiecare fiinţă vie. Apa existentă în corpul uman acţionează ca o moleculă bipolară care înconjoară fiecare anion şi cation, cu o matrice structurală  unică rezultând aşa numiţii „clusteri” de apă.

Apa reprezintă aproximativ 70 % din corpul uman, astfel : la 7 săptămâni, embrionul are 95 % apă, la 7 săptămâni, bebeluşul are 75 – 80 % apă, adultul are 7o-75 % apă, vârstnicul, 50 – 60 %, creierul are 85 % apă, ficatul are 80 % apă,  iar sângele are 83 % apă.

În organismul uman apa are numeroase funcţii, printre care : reglează temperatura corpului, asigură sănătatea pielii, este un lubrifiant natural pentru articulaţii, ajută la absorbţia nutrienţilor, transportă nutrienţii în interiorul organismului, îndepărtează toxinele din organism, ajută la digestie şi la toate reacţiile chimice, este esenţială pentru circulaţie şi elasticitatea vaselor sangvine, umidifică aerul pe care îl respirăm, este principalul purtător de informaţie din organismul uman ş.a.

Pentru menţinerea unei stări bune de sănătate, de mare importanţă este calitatea apei pe care o consumăm, nu numai cantitatea. Apa trebuie să fie lipsită de impurităţi, metale grele, clor şi compuşii organici ai acestuia, nitriţi, nitraţi, uleiuri, fenoli, substanţe organice, bacterii, paraziţi, viruşi.

Pentru a-şi îndeplini rolul de a hidrata celulele orgnismului şi de a elimina  toxinele, apa trebuie să se încadreze între anumiţi parametri şi anume :

Indicele acido-bazic, sau pH-ul : Apa pe care o consumăm trebuie să fie alcalină, cu un pH mai mare decât 7. Lichidele din interiorul organismului, sângele, limfa şi saliva sunt alcaline. PH-ul sangelui unei persoane sănătoase este de 7,35 – 7,40, iar dacă acesta scade la 7,2, persoana intră în comă, şi la 7,1, moare.

De aceea dacă apa nu este de calitate, atunci nici sângele, ce alimentează toate organele cu oxigen şi nutrienţi, nu poate să asigure sănătatea organismului. Mai mult, în lichide cu pH bazic nu se dezvoltă microorganismele, alcalinitatea fiind principalul scut în faţa germenilor patogeni.    

Scăderea pH-ului duce la tulburări de imunitate, ştiut fiind că alcalinitatea activează limfocitele, responsabile cu întărirea imunităţii. Deoarece aproape tot ce mâncăm ne acidifiază corpul, trebuie să bem apă alcalină.

Potenţialul de oxido-reducere ( POR), exprimă calitatea apei de a lupta contra radicalilor liberi, armele ei fiind electronii liberi. Acesta se măsoară în milivolţi, şi valoarea de minus 800 mV este cea mai bună. Între o şi 1200 mV, POR este prost. Valorile pozitive arată că procesele biochimice din organism, ce sunt procese de oxidare, se petrec în lipsa electronilor. Pentru ca apa să realizeze o bună protecţie a organismului Potenţialul de Oxido-Reducere trebuie să aibă valori negative, de la – 800  mv spre O. Apa de robinet din reţea are un POR de cca +485 mV, valoare ce nu realizează o bună protecţie a organismului.

Tensiunea superficială ( TS ) . Toate celulele organismului necesită o apă cu o tensiune superficială de aproximativ 45 dyne/ cmp.  Apa de robinet are tensiunea superficială de 73 dyne/cmp şi din această cauză nu poate trece prin peretele lipoproteic al celulor corpului, practic ea trecând prin corp fără să hidrateze.

Se poate bea tone de apă curentă de la reţea şi celulele să se deshidrateze şi se poate ajunge la situaţia când vitaminele şi nutrienţii luate cu apă,  să nu ajungă în celule decât în cantităţi foarte mici şi să fie eliminate. Numai când tensiunea superficială a apei ajunge să fie de 45 dyne/cmp, ea poate trece în celulă  şi să-şi îndeplinească misiunea de a hidrata corect corpul uman.

Sucurile de legume şi fructe au o astfel de tensiune superficială, de 45 dyne/cmp, fiind un motiv serios să le consumăm, deoarece contribuie atât la hrănirea celulelor, cât şi la detoxifierea lor.

Conductibilitatea electrică sau rezistenţa apei.  Pentru menţinerea vieţii, miliardele de celule ale organismului trebuie să facă schimb de informaţii între ele, sistemul complex de comunicaţii acţionând numai cu ajutorul fluxului de electroni. Aceştia    nu se pot deplasa singuri ci numai odată cu hidrogenul, aşa că de cantitatea mai mare sau mai mică de hidrogen depinde buna funcţionare a organissmului.

Apa  dulce ce poate fi folosită de oameni este numai de 0,009 % din întreaga cantitate de apă existentă pe planeta noastră. In secolul XXI apa va deveni sigur o problemă, întrucât de calitatea şi cantitatea ei depinde continuarea vieţii pe pământ.

Apa se poate clasifica în ape naturale: apa de ploaie, lapoviţa, apa de suprafaţă, apa de izvor, apa minerală, apa de fântână şi apa plată, şi ape tratate: apa de robinet, apă distilată, apă filtrată prin osmoză inversă, apă fiartă, apă alcalină, apă acidă, apa Pi, apa hexagonală, apa sărăcită în deuteriu, apa cu argint coloidal, apă cu aur coloidal, apă îmbogăţită cu calciu alka-mine sau coral mine.

În concluzie, apa bună pentru organism trebuie să fie alcalină, cu pH mai mare de 7, să aibă un potenţial de oxido-reducere negativ, cuprins în intervalul dintre – 8oo mV şi 0, şi o tensiune superficială de 45 dyne/cmp, pentru a putea depăşi bariera lipoproteică a celulelor din organism şi să intre în celule pentru a le hidrata şi a-şi îndeplini rolul său major pentru însăşi viaţa noastră.

Istoria apei alcaline sănătoase începe cu cercetările renumitului savant român Henri Coandă, cel care a inventat motorul cu reacţie şi care pe lângă realizările sale din domeniul dinamicii fluidelor, ce l-au făcut celebru, a cercetat şi problema longevităţii umane. Acesta a studiat obiceiurile populaţiilor din câteva regiuni de pe Pământ, care aveau în comun faptul că trăiau peste 100 de ani fără a se îmbolnăvi, toţi erau perfect sănătoşi, nu aveau carii dentare şi puteau avea copii până la vârste înaintate. Aceste regiuni au fost : Ţara Hunzilor în nordul Pakistanului, Vilcabamba în Ecuador, văile muntoase din Abhazia – Georgia o altă vale în Mongolia şi încă una în Peru.

Toţi aceşti oameni beau apă de gheţar.  Hunzii, de exemplu beau apă dintr-un gheţar albastru, vechi de mii de ani. Henri Coandă a descoperit că apa din aceste locuri avea nişte caracteristici diferite faţă de apa normală, pe care le-a măsurat. Astfel această apă avea punctul de îngheţ şi de fierbere diferit,  dar şi vâscozitate, pH şi tensiune superficială diferite.

Diferită era şi  structura,  de cristal hexagonal, asemănătoare fulgului de nea, structură ce s-a păstrat neschimbată şi după 4o de ani, aşa cum a constatat cel ce i-a continuat studiile, savantul american Patrik Flanagan, căruia H.Coandă i-a lăsat toate rezultatele sale, dar şi o fiolă cu apă din gheţarul albastru de la Hunza.

Timp de 30 de ani Doctorul Flanagan a încercat să obţină o apă asemănătoare cu cea de la Hunza, reuşind să o obţină, numai că nu-şi păstra structura hexagonală mult timp şi revenea la structura iniţială dacă era mişcată. În cele din urmă a descoperit că apa de gheţar conţinea nişte particule minerale foarte mici, mai mici decât o globulă roşie de 2000 de ori, de 5 nanometri, cu un potenţial electric foarte ridicat ( potenţial Zeta ) şi care atrăgeau moleculele de apă bipolare, formând o structură cristalină fluidă, asemănătoare cu apa biologică din interiorul celulelor.

Apa obişnuită pe care oamenii o beau, de robinet sau plată nu are structură, este amorfă şi pentru a o putea folosi, organismul trebuie să o prelucreze şi s-o transforme în apă biologică sau apă vie.

Apa Hunza are deja această structură, ceea ce înseamnă că atunci când o beau oamenii, organismul nu mai trebuie să o prelucreze şi este folosită fără consum de energie din partea organismului, energie economisită şi care va fi folosită în alte scopuri.

Produsul obţinut de Patrik Flanagan se numeşte microhidrină şi este  un compus al unui atom de siliciu cu un atom de hidrogen. O capsulă  conţine 250 mg de siliciu îmbogăţit cu hidrogen  iar electronul suplimentar de pe stratul exterior este slab legat şi poate fi cedat uşor pentru neutralizarea radicalilor liberi. De aceea se compară efectul unei capsule cu microhidrină cu efectul a 10.000 de pahare cu suc de portocale, sau cu consumul a 100 kg de lămâi.    

 Mai mult, microhidrina ce se mai numeşte cristal energy, face ca apa în care se adaugă să capăte tensiunea superficială de 45 dyne/cmp şi un pH alcalin, proprietăţi ce permite acestei ape, atunci când este băută să –şi îndeplinească toate rolurile de foarte bun agent de hidratare a organismului, să realizeze schimbul în ambele sensuri, dar şi să neutralizeze radicalii liberi din organism, lucru esenţial pentru viaţă şi sănătate.

Apa alcalină cu Coral-Mine. Coralul este un animal marin, cu contur straniu, ce seamănă cu o plantă exotică, ce se hrăneşte cu microorganime marine. Scheletul de coral fosil, recoltat din  Marea japoniei, lângă insulele Okinava şi Tokunoshima, este o substanţă unică, veche de peste 500 de milioane de ani  şi are o compoziţie chimică bogată în  minerale, predominând sărurile de calciu şi magneziu. În compoziţia sa intră şi potasiu, sodiu, fierul, fosforul, siliciu, cromul, manganul, zincul , minerale ce prin interacţiunea cu apa, conferă acesteia proprietăţi benefice, calităţi ce ridică pH-ul până la un nivel optim, reglează tensiunea arterială şi ritmul cardiac, previn artritele şi osteoporoza, creşte elasticitatea muşchilor, reglează activitatea rinichilor şi a sistemului digestiv, îmbunătăţeşte aspectul pielii ş.a.

Atunci când ne îmbolnăvim, chiar atunci când contractăm o simplă răceală, ne punem fireasca întrebare de ce şi unde greşim sau cum să găsim o soluţie miraculoasă, care să ne ajute să avem o viaţă lungă şi sănătoasă.

Boala apare din cel puţin patru cauze şi anume : o alimentaţie incorectă, o hidratare a organismului insuficientă, mediul poluat în care traim şi agresiunii unor agenţi patugeni, viruşi, bacterii, protozoare, paraziţi interni şi externi.

În ceea ce priveşte hidratarea, situaţia actuală nu este de loc bună, pentru că se bea orice lichid bun la gust, băuturi răcoritoare de tip Pepsi, Cola ş.a. ce conţin potenţatori de culoare şi aromă. De regulă aceste băuturi conţin zahăr sau îndulcitori, bioxid de carbon, coloranţi şi conservanţi de sinteză.

 Se consumă şi ceai sau cafea instant, aromatizate şi tratate cu agenţi de antiaglomerare, ce devin toxine pentru organism, atunci când sunt consumate peste măsură.

Organismul se poate lipsi de astfel de lichide, nu are nevoie de ele. Organismul are nevoie de apă simplă, curată, de apă vie, alcalină, de izvor sau de fântână, apă netratată cu clor, trecută prin filtre sau aparate speciale de ionizare.

În final, consider că este necesară sublinierea motivelor pentru care se recomandă consumul de apă vie, alcalină sau ionizată :

• te ajută să-ţi recapeţi pH-ul alcalin natural şi sănătos al organismului, fenomen ce poate încetini simptomele de îmbătrânire şi să crească energia internă;

• nivelurile alcaline ale pH-ului ajută la combaterea bolilor, apa alcalină fiind un element natural antiacid, ce te ajută să previi starea de boală;

• slăbeşti în mod natural, scăderea în greudate datorându-se îmbunătăţirii metabolismului. Grăsimea în exces reprezintă de fapt, reziduurile acide pe care organismul nu le poate elimina;

• apa alcalină este un antioxidant puternic, datorită structurii sale foarte fine, de maxim 6 molecule. Este mai puternic antioxidantă decât vitaminele A, C, E, Beta-caroten  şi Seleniu;

• datorită structurii geometrice de cristal hexagonal, apa alcalină ionizată hidratează corpul de 6 ori mai bine, decât apa de robinet sau apa îmbuteliată;

• apa alcalină ionizată , prin hidratare corectă, realizează şi o detoxifiere eficientă, ajutând sistemul excretor şi digestiv să funcţioneze eficient;

• cantităţile de oxigen atât de necesare organismului vor fi mult mai mari atunci când apa   băută este alcalină. Apa ionizată are un atom de oxigen pentru fiecare atom de hidrogen ( OH-), în timp ce apa obişnuită are doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen, deci mai acidă;

• apa alcalină ionizată este mai bună pentru gătit, întrucât legumele fierte în această apă îşi păstrează culoarea naturală şi textura. Orezul şi pastele devin mai pufoase, iar cafeaua şi ceaiul preparat cu ea sunt mai gustoase.

Pentru a ne menţine sănătoşi, apa pe care o consumăm trebuie să fie asemănătoare cu apa biologică din celulele corpului nostru, să fie vie, alcalină, pentru a schimba periodic apa din interior, care în timp se degradează datorită toxinelor, ce din varii motive nu pot părăsi celula.

De aceea este necesar ca toţi să devenim mai responsabili faţă de APA planetei, să o respectpm şi s-o iubim, dacă vream ca viaţa să continue pe Terra!